Gigantul german din industria de apărare, Rheinmetall, a finalizat preluarea Șantierului Naval Mangalia pe 9 octombrie 2026, printr-o tranzacție de 138 de milioane de euro. Această achiziție intervine după ce entitatea a intrat în faliment în luna aprilie a acestui an, în urma unei insolvențe declanșate în iunie 2024. Tribunalul Constanța a aprobat vânzarea accelerată a activelor după ce creditorii au respins planul de reorganizare propus anterior.
Procedura de licitație pentru șantier a fost reluată de mai multe ori, pornind de la un preț de aproximativ 184 de milioane de euro. Din cauza lipsei de cumpărători interesați, pragul de vânzare a fost redus la 75% din valoarea de piață, ajungând la suma finală de 138 de milioane de euro. Această scădere de 46 de milioane de euro a facilitat intrarea în posesia activului a companiei germane Rheinmetall.
Pentru grupul olandez Damen Shipyards Group, care deținea 49% din acțiuni, tranzacția reprezintă un profit de 115 milioane de euro. Olandezii au preluat controlul și managementul operațional al șantierului în anul 2018, după ce au cumpărat acțiunile de la Daewoo în anul 2027 pentru 26 de milioane de dolari. Deși statul român deține pachetul majoritar de 51% din acțiuni, acesta nu va primi sume din această vânzare.
Tranzacția are o dimensiune strategică majoră pe flancul estic al Alianței Nord-Atlantice, oferind Rheinmetall acces la o platformă industrială importantă. Totodată, achiziția este strâns legată de contractele militare semnate prin programul SAFE, unde firmele din grupul german au încheiat acorduri de aproximativ 5,6 miliarde de euro. Rheinmetall a fost însă criticată anterior pentru întârzieri la livrarea unor echipamente militare și pentru probleme legate de testele de recepție.
Situația șantierului a fost marcată de conflicte privind guvernanța și finanțarea, culminând cu protestele muncitorilor pentru salarii restante. În noiembrie 2025, fostul ministru al Economiei, Radu Miruță, promisese plata integrală a datoriilor și asigurarea locurilor de muncă. În prezent, statul român trebuie să gestioneze complexitatea contractelor militare și să monitorizeze respectarea calendarului investițiilor și a cerințelor tehnice ale echipamentelor comandate.
Precedentul insolvenței și falimentului șantierului sub managementul olandez a evidențiat dificultățile de colaborare dintre statul român și partenerii străini. În perioada de insolvență, angajații au solicitat plata restanțelor salariale, într-un context în care guvernanța și finanțarea activului au fost subiecte de dispută între stat și grupul Damen. Această evoluție marchează trecerea de la un model de management olandez la unul german în cadrul infrastructurii de apărare din Mangalia.