Ministrul interimar al Apărării, Radu Miruță, a respins acuzațiile privind lipsa de transparență în cadrul programului SAFE, utilizat pentru înzestrările armatei. În cadrul podcastului „Frontier Defense”, organizat de G4Media, oficialul a explicat faptul că procesul de achiziție nu a fost unul obscur, ci a respectat procedurile instituționale. El a subliniat că fiecare proiect de înzestrare a fost supus unei analize riguroase și a fost aprobat individual în cadrul Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT).
Radu Miruță a oferit detalii despre modul în care au fost gestionate dezbaterile legislative, menționând că fiecare proiect a fost discutat în Parlament. El a precizat că discuțiile au vizat costurile, perioada de execuție, numărul de angajați și gradul de localizare a producției. Ministrul a observat că, în timpul acestor sesiuni, niciun parlamentar din partea niciunui partid nu a propus creșterea procentului de localizare a producției pe teritoriul României, proiectele fiind aprobate de o majoritate semnificativă.
În ceea ce privește criticile venite din partea reprezentanților companiilor din industria locală de apărare, ministrul interimar a adoptat un ton dur. Acesta a declarat că anumite persoane își scuză incompetența sau dorința de a face combinații pe cheltuiala banilor publici prin atacuri la adresa transparenței. Conform lui Radu Miruță, procesul de achiziții este cel mai transparent care s-a desfășurat până în prezent în cadrul Armatei României, fiind bazat pe voturi parlamentare și decizii CSAT.
Strategia actuală a Ministerului Apărării Naționale implică condiționarea alocărilor pentru înzestrare de producția pe teritoriul țării. Din bugetul total de 10 miliarde de euro al Ministerului, suma de 40% este destinată tocmai acestui segment de înzestrare. Printre măsurile implementate se numără parteneriate industriale obligatorii, precum fabricarea de drone în colaborare cu Ucraina, cu menținerea controlului software-ului în cadrul armatei, sau producția de muniție la UM Sadu.
Ministerul vizează, de asemenea, parteneriate strategice cu mari producători internaționali pentru stimularea industriei naționale. Un exemplu relevant este condiționarea contractelor cu Rheinmetall de construirea a patru nave militare la Șantierul Naval 2 Mai Mangalia. Această abordare urmărește integrarea tehnologiilor externe cu capacitățile de producție locale, asigurând în același timp că resursele financiare alocate înzestrării contribuie direct la dezvoltarea sectorului de apărare din România.
Bugetul de apărare al României este structurat astfel încât o parte semnificativă să fie direcționată către modernizarea echipamentelor. În contextul actual, alocarea de 40% din totalul de 10 miliarde de euro pentru înzestrare reprezintă un pilon central al politicii de securitate națională, vizând atât capacitatea de apărare imediată, cât și sustenabilitatea industriei de armament prin localizarea producției.