Noul program de guvernare propune o creștere graduală a cheltuielilor și investițiilor pentru apărare până la un nivel de 5% din PIB, pe un parcurs care se întinde până în anul 2035. Obiectivul este structurat prin două componente distincte: 3,5% din PIB pentru cheltuieli de bază și 1,5% pentru investiții cu impact larg și cheltuieli conexe. Această creștere ar urma să fie raportată anual în buget și să fie corelată cu traiectoria de deficit asumată de stat.
Finanțarea propusă nu vizează doar achiziția de echipamente, ci include și costurile pentru operare, întreținere și instruire. Prioritățile de investiții sunt concentrate pe apărarea antiaeriană și antirachetă, capabilitățile navale, sistemele fără pilot și muniția. Fiecare majorare de buget ar trebui să fie legată de termenele și capabilitățile stabilite în Planul multianual de înzestrare și în Programul Armata României 2040, existând și obligația de a publica anual stadiul programelor finanțate.
Documentul prevede și măsuri de reorganizare, precum optimizarea structurilor de comandă, centralizarea funcțiilor administrative și accelerarea digitalizării. În ceea ce privește resursele umane, se urmărește creșterea atractivității profesiei militare și asigurarea predictibilității carierei pentru a păstra personalul cu experiență. De asemenea, pentru achizițiile de peste 100 de milioane de euro, se propune asistență juridică specializată și simplificarea procedurilor, cu scopul de a audita cauzele întârzierilor în procesul de înzestrare.
În ceea ce privește infrastructura, planul prioritizează bazele militare Mihail Kogălniceanu, Câmpia Turzii, Fetești și Centrul de Instruire Întrunită Cincu. Centrul de la Fetești ar putea fi dezvoltat ca un centru regional pentru piloții statelor NATO și partenere. Totodată, se pune accent pe dezvoltarea producției interne de sisteme antidronă și fără pilot, în special în zonele critice precum Dunărea, litoralul Mării Negre și în jurul infrastructurii esențiale, pentru a asigura protecția împotriva amenințărilor moderne.
Analistul militar Virgil Bălăceanu a criticat documentul, considerând că dimensiunea de securitate este insuficient dezvoltată și că planul are lacune serioase. Acesta a subliniat că lipsa unei strategii pentru rezerva Armatei României este o omisiune majoră. De asemenea, Virgil Bălăceanu a remarcat caracterul generic al propunerilor privind industria de apărare, întrebându-se cum va fi revitalizată aceasta și cum se va gestiona transferul tehnologic, având în vedere că legislația actuală nu permite protejarea producătorilor din mediul privat.
Evoluția cheltuielilor de apărare în România se încadrează într-un context de securitate regională tensionat, unde țări precum Ucraina se confruntă cu restricționări ale accesului la anumite sisteme tehnologice avansate. Această dinamică subliniază necesitatea ca planurile naționale de înzestrare să fie integrate cu noile realități de pe teren și cu capacitățile oferite de partenerii strategici, pentru a asigura o protecție reală a Flancului Estic și a securității la Marea Neagră.