Pentru a construi o reziliență reală în fața atacurilor informatice care vizează serviciile și companiile strategice, statele europene trebuie să prioritizeze investițiile în securitate cibernetică. Philippe Vallée, vicepreședinte executiv responsabil cu securitatea cibernetică și identitatea digitală la Thales, susține că succesul în acest domeniu este direct legat de deciziile de alocare bugetară. Acesta propune ca model de bune practici țara Estonia, care a reușit să creeze servicii digitale sigure după ce a fost țintă a atacurilor masive.
Protecția datelor sensibile nu poate fi asigurată doar prin reglementări precum GDPR, NIS 2 sau DORA, ci necesită tehnologii avansate de criptare și securitate la nivel hardware. Philippe Vallée explică faptul că, dacă datele sunt criptate robust, atacatorii nu pot le utiliza sau vinde pe dark web, prevenind astfel și influențarea proceselor democratice. O soluție esențială pentru viitorul Portofel de identitate digitală al UE constă în izolarea cheilor de securitate în cipuri hardware dedicate, numite elemente securizate.
În ceea ce privește dezvoltarea software, integrarea inteligenței artificiale trebuie gestionată cu o supraveghere umană constantă pentru a evita vulnerabilitățile. Philippe Vallée avertizează că utilizarea IA de către inginerii juniori, prin comenzi scurte și lipsite de detalii, poate introduce portițe de acces nesecurizate în cod. Este imperativă colaborarea cu inginerii seniori, care pot formula cerințe riguroase și pot valida procesul de generare automată a codului, menținând astfel controlul decizional asupra tehnologiei.
Sinergia dintre securitatea civilă și cea militară reprezintă un alt pilon al rezilienței digitale, prin transferul inovațiilor între sectoare. Thales utilizează principii de redundanță strictă, specifice avionicii, pentru a securiza conexiunile critice, cum ar fi legăturile de date dintre sol și avion. Deși metodologiile de lucru diferă radical între dezvoltarea de software pentru calculatoare de bord și protecția infrastructurilor comerciale, expertiza cibernetică este transferată pentru a proteja canalele de comunicare vitale.
Problema resurselor umane rămâne critică, în special în contextul discrepanțelor salariale dintre sectorul public și cel privat. În România, experții în digitalizare și securitate cibernetică de la stat primesc remunerații care pot fi de până la trei ori mai mici decât cele din mediul privat. Această realitate pune sub semnul întrebării capacitatea instituțiilor de a atrage și menține talente necesare pentru protejarea infrastructurii naționale critice în fața amenințărilor statale.
Evoluția securității cibernetice în Europa este strâns legată de cadrul legislativ și de capacitatea de finanțare a statelor membre. Pe lângă reglementările menționate, implementarea unor standarde tehnice riguroase pentru dispozitivele mobile este vitală pentru securizarea identității digitale. Capacitatea de a răspunde la atacurile care au viteza mașinilor depinde de un echilibru între automatizarea prin inteligență artificială și expertiza analiștilor umani din centrele de operațiuni de securitate.