Documente publicate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității arată că ofițerii Securității susțineau în anul 1985 examene practice pentru a demonstra capacitatea de supraveghere a cetățenilor. Într-un test desfășurat la București, trei ofițeri au trebuit să gestioneze un scenariu în care un cetățean român dorea să plece definitiv în străinătate, după ce soția sa rămăsese ilegal în Statele Unite. Examenul viza stabilirea măsurilor necesare pentru a preveni trecerea clandestină a frontierei sau orice formă de protest.
Cei trei ofițeri examinați au fost locotenent-colonelul Vintilă Nicolae, maiorul Preda Vasile și locotenentul Dănilă Ovidiu, toți făcând parte din Serviciul 120. Evaluarea acestora a fost realizată de căpitanul Creța Stana, care deținea funcția de șef al serviciului. Scenariul de lucru a pus accent pe necesitatea de a controla comunicațiile și de a monitoriza anturajul persoanei vizate, transformând o cerere administrativă de plecare într-o problemă de natură operativă pentru aparatul de securitate.
În cadrul lucrării, locotenent-colonelul Vintilă Nicolae a propus deschiderea unui dosar de urmărire informativă și verificarea atentă a relațiilor bărbatului. Planul său includea interceptarea convorbirilor, filajul în momente critice și monitorizarea corespondenței, atât a subiectului, cât și a contactelor sale. Ofițerul a sugerat, de asemenea, trimiterea fotografiilor și a datelor persoanei către structura de Pașapoarte, pentru ca autoritățile de la frontieră să poată identifica orice tentativă de fugă din țară.
Evaluarea finală a oferit note diferite celor trei participanți, reflectând rigoarea examinatorului. Vintilă Nicolae și Preda Vasile au primit nota 5, primind critici pentru abordările lor; în cazul primului, s-a considerat că propunerea de a contacta persoana urmărită pentru a o utiliza ulterior denotă o neînțelegere a gravității cazului. Maiorul Preda Vasile a fost reprobat pentru calitatea analizei, fiind i s-a spus că a povestit cazul în loc să aprecieze situația operativă. Locotenentul Dănilă Ovidiu a obținut cea mai mare notă, un 7.
Documentele subliniază că orice contact al cetățenilor cu organizațiile internaționale pentru drepturile omului era interpretat de Securitate ca o acțiune ostilă regimului. Scenariul a evidențiat modul în care cererea de sprijin extern pentru plecarea unei familii devenea un motiv pentru intensificarea supravegherii operative. Această abordare demonstra faptul că aparatul represiv monitora nu doar acțiunile directe, ci și orice încercare de a utiliza mecanismele internaționale de protecție a drepturilor individuale.
Pregătirea cadrelor Securității includea astfel testări periodice prin exerciții scrute și lucrări practice, menite să asigure controlul strict asupra comunicațiilor și a libertății de mișcare. Aceste exerciții de tip „extemporal” servau la consolidarea tehnicilor de interceptare a corespondenței și la perfecționarea utilizării tehnicii operative în scopul menținerii ordinii și prevenirii plecărilor neautorizate din România.