Marea Neagră a devenit un spațiu de risc major, unde dronele și minele rătăcite amenință constant navele și infrastructura critică. România și Turcia se confruntă cu aceste pericole folosind mijloace limitate și operând într-un cadru juridic dificil de aplicat. Incidente recente, precum distrugerea unei drone navale de către două avioane F-16 românești la 166 de kilometri de Constanța, subliniază vulnerabilitatea zonelor de interes energetic, precum platforma Neptun Deep.
În cazul Turciei, situația este marcată de un paradox între implicarea în conflict și respectarea strictă a Convenției de la Montreux din 1936. Deși nave comerciale turcești au fost lovite și marinari au fost răniți, Ankara menține o poziție de arbitru neutru pentru a păstra canalele de comunicare cu Moscova și Kievul. Această constrângere juridică limitează capacitatea de a escorta convoaie comerciale cu nave de război NATO, transformând statul în mare parte într-un spectator al efectelor colaterale.
Pe litoralul românesc, problema se manifestă prin obiecte de război străine care pătrund în zona economică exclusivă fără a fi atacuri directe. Dronele de tip Gerbera și minele descoperite sunt rezultatul bruiajului electronic rusesc, care deviază muniția ucraineană de la țintele inițiale. România plătește aceste costuri prin evacuarea populației de pe plajele Constanței și prin riscul direct la adresa infrastructurii de gaze, deși, din punct de vedere al dreptului internațional, este doar un spectator geografic.
Singura structură de cooperare concretă este Grupul de Acțiune Împotriva Minelor din Marea Neagră (MCM Black Sea), format din România, Bulgaria și Turcia. Fondat prin memorandumul trilateral din ianuarie 2024, grupul a fost extins în iulie 2026 pentru a proteja infrastructura subacvatică. Deși reprezintă o soluție regională matură, MCM Black Sea rămâne limitat de prudența diplomatică și de restricțiile de tonaj impuse navelor NATO non-riverane, care nu pot asigura o prezență structurală permanentă.
Echipamentul militar al României rămâne o provocare majoră, cu forțele navale fiind cea mai puțin modernizate categorii ale armatei. Deși corveta „Contraamiral August Roman”, achiziționată de la Turcia, este o platformă modernă, aceasta este momentan dotată doar cu un tun de 76 mm și mitraliere. Lipsa rachetelor antinavă și a apărării antiaeriene apropiate face ca această navă să funcționeze mai degrabă ca o unitate de patrulare decât ca o corvetă de luptă completă.
Securitatea maritimă în regiune este influențată de dinamica conflictelor din jur, precum și de tensiunile din spațiul post-sovietic. Recent, în Republica Moldova, au fost semnalate explozii și drone în zone precum Orhei și Călărași, evenimente care confirmă instabilitatea generală a zonei. Această realitate geopolitică amplifică presiunea asupra statelor riverane, care trebuie să gestioneze riscurile de proximitate într-un mediu unde regulile de angajament sunt adesea ambigue.