Cazul generalului Lucian Pahonțu, care conduce Serviciul de Protecție și Pază al președinției din 2005, a reaprins dezbaterea privind influența foștilor membri ai Securității în structurile actuale. Investigația publicată de Recorder a dezvăluit că acesta a făcut parte dintr-o unitate militară a Securității implicată în reprimarea protestatarilor din București pe 21 decembrie 1989. Această evenimentă tragică a provocat moartea a 48 de persoane, un dosar care rămâne până astăzi nesoluționat în cadrul justiției române.
Lucian Pahonțu a fost implicat, conform datelor, și în violentele mineriade din iunie 1990, când minerii au atacat manifestanții care îl criticau pe Ion Iliescu. În ciuda dovezilor prezentate, președintele României, Nicușor Dan, a respins aceste acuzații, o poziție care a generat dezamăgire în rândul susținătorilor săi. Această situație a accentuat pierderea încrederii în reprezentanții politici și în instituții, într-un context marcat de o criză politică persistentă de la căderea guvernului proeuropean în luna mai.
Serviciile de informații sunt vizate prin acuzații că ar controla țara ca moștenitoare ale Securității, formând un fel de „stat paralel”. Istoricul Stejărel Olaru susține că această percepție se bazează pe argumente reale, menționând că România nu a cunoscut o ruptură clară a vechilor cadre în SRI sau SIE. Lipsa unei legi a lustrației a fost identificată ca un eșec sistemic al justiției de tranziție, permițând menținerea personalului și crearea unor complicități între serviciile de informații, politică și justiție.
În perioada dictaturii, Securitatea număra aproximativ 30.000 de persoane la o populație de 23 de milioane, bazându-se însă pe o rețea vastă de informatori. Se estimează că cel puțin 650.000 de persoane au colaborat cu Securitatea între 1948 și 1989, dintre care 200.000 în ultimii zece ani ai regimului. Stejărel Olaru estimează că aproximativ 80% dintre cei recrutați de SRI în anii 1990 proveneau din fosta poliție secretă, deși această proporție este considerată mai mică în prezent.
Problema controlului asupra serviciilor de informații rămâne critică, în condiții în care numărul mandatelor conducătorilor nu este limitat, iar bugetele cresc. Mădălin Hodor, vicepreședinte al CNSAS, avertizează că lipsa unui control riguros poate duce la o autonomie necontrolată a acestor instituții. El a subliniat că SRI nu mai are director de trei ani, deși președintele Nicușor Dan ar fi trebuit să numească unul după alegerea sa din mai 2025.
Instituțiile de monitorizare, precum CNSAS, încearcă să combată amnezia istorică prin proiecte precum expoziția „A.REST 1989” de la Muzeul Național de Istorie. Această expoziție oferă imagini brute, audio și video cu suspecți deținuți ilegal și supuși torturii psihologice de către Securitate. Istorica Oana Demetriade subliniază că aceste materiale sunt esențiale pentru înțelegerea trecutului, o parte a istoriei care este considerată încă insuficient studiată în sistemul de educație național.