Generalul-locotenent (r) E. John Deedrick a declarat că, în contextul unei posibile crize de securitate, doar Statele Unite dispun de logistica strategică necesară pentru o intervenție rapidă în România. Într-un interviu, veteranul Forțelor Speciale americane a subliniat că restul aliaților NATO sunt limitați în acest sens de lipsa capacității de transport greu. Deși asistența ar putea ajunge, aceasta nu va fi atât de rapidă pe cât s-ar aștepta membrii alianței.
Deedrick, care a condus 1st Special Forces Command și a ocupat funcții în cadrul JSOC și NATO, a punctat că SUA au demonstrat capacitatea de mobilizare prin trimiterea mai multor echipe de luptă de nivel de brigadă în România după invazia rusă. El a observat că alte țări au întâmpinat dificultăți mult mai mari în a ajunge în regiune. Această capacitate de deplasare rapidă este un avantaj strategic major al armatei americane în prezent.
În ceea ce privește securitatea infrastructurii critice, precum proiectul Neptun Deep din Marea Neagră, generalul recomandă o abordare integrată. Protecția acestor active strategice nu poate fi asigurată de un singur tip de forță, ci necesită o umbrelă de apărare aeriană, tehnologie de contracarare a dronelor și unități de reacție rapidă. Protejarea bazei industriale și a veniturilor economice este esențială într-un conflict între state.
Generalul a avertizat că Europa face o greșeală reducând ritmul investițiilor militare sub presiunea costurilor ridicate. El susține că țările europene trebuie să își mărească cheltuielile și să atingă praguri de capacitate stabilite de NATO, nu doar praguri financiare. România este lăudată pentru modernizarea forțelor și creșterea capacității industriale, însă Deedrick subliniază că suveranitatea trebuie apărată prin capacități proprii până la sosirea aliaților.
Tehnologia transformă radical câmpul de luptă, prin utilizarea masivă a dronelor ieftine și a inteligenței artificiale. Deedrick menționează că, deși tancurile rămân indispensabile, ele au nevoie urgentă de protecție împotriva senzorilor moderni și a războiului electronic. Camuflajul nu mai înseamnă doar ascunderea vizuală, ci și mascarea semnalelor radio și electronice, pentru a evita detectarea instantanee de către inamic.
Evoluția conflictelor moderne arată că inovația tehnologică impune o adaptare constantă a tacticilor militare. Dacă în trecut mecanizarea și aviația au schimbat regulile jocului, astăzi dronele autonome și rețelele de senzori definesc realitatea de pe front. Această transformare necesită ca trupele, inclusiv cele de elită, să stăpânească mascarea amprentei electromagnetice pentru a supraviețui într-un mediu dominat de tehnologie.