Nove documente publicate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) oferă o imagine detaliată asupra dimensiunii aparatului de represiune al regimului comunist. La finalul anilor 1980, Departamentul Securității Statului (DSS) angaja un număr total de 14.629 de persoane, conform datelor de la 24 septembrie 1988. Aceste cifre au fost identificate într-un dosar aflat la cabinetul șefului Securității, generalul Iulian Vlad, și descriu structura complexă a serviciului de informații de la acea perioadă.
Structura de personal include 8.760 de angajați în cadrul aparatului central și al trupelor de securitate, precum și 5.869 de persoane în aparatul teritorial. Din acest total, aproximativ 1.200 de persoane erau personal muncitor civil (p.m.c.), fără grad militar. Această categorie era formată din tehnicieni, șoferi, personal administrativ, dactilografe și specialiști în telecomunicații, responsabili pentru întreținerea infrastructurii de monitorizare și a clădirilor ministerului.
În cadrul aparatului central din București se concentra nucleul de analiză și spionaj, cu 6.023 de cadre. Cele mai mari unități erau Direcția a IV-a, cu 1.022 de persoane, și Unitatea Specială „F”, care conta 745 de angajați dedicați observației și investigațiilor. De asemenea, unitatea de elită USLA opera în Capitală cu un efectiv de 772 de cadre, asigurând capacitatea de intervenție și control în zona centrală.
Din punct de vedere operațional, Securitatea era împărțită în componente militare și teritoriale. Trupele de Securitate, cu un efectiv de 2.737 de cadre, asigurau controlul prin unități dislocate strategic în orașe precum Cluj sau Timișoara. La nivel județean, aparatul teritorial era reprezentat de 40 de inspectorate, cu un număr mediu de 132 de cadre pe județ, însă în regiuni precum Constanța sau Prahova, forțele erau mult mai numeroase.
Activitatea de monitorizare era segmentată pe direcții specifice, de la controlul informațiilor politice la interceptări tehnice. Unitatea Specială „T” gestiona infrastructura de ascultare cu 466 de angajați, în timp ce Unitatea Specială „S” se ocupa de controlul corespondenței scrise prin 356 de persoane. Existau și direcții dedicate contrainformațiilor economice și monitorizării reprezentanțelor străine, fiecare având un număr de cadre adaptat rolului de supraveghere și analiză.
Reprezentarea femeilor în structurile de putere rămânea extrem de limitată, în ciuda numărului semnificativ de angajate în funcții tehnice. La finalul anilor 1980, în întregul aparat de securitate existau doar 22 de femei care dețineau funcții de conducere, ceea ce însemna un procent de doar 0,95% din totalul femeilor angajate. Restul de 2.297 de femei ocupau în principal funcții de execuție, în sectoarele de secretariat sau logistică.
context_missing: true