Datele furnizate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) oferă o imagine detaliată asupra dimensiunii aparatului de represiune în septembrie 1988. În acel moment, Departamentul Securității Statului (DSS) numărea un total de 14.629 de angajați, o cifră care reflectă amploarea controlului exercitat de regim înainte de evenimentele din decembrie 1989. Această forță de lucru era compusă din 8.760 de persoane din aparatul central și Trupele de Securitate, la care se adaugă 5.869 de angajați ai structurilor teritoriale.
Organizația era împărțită în trei mari componente operaționale: aparatul central din București, Trupele de Securitate și structurile teritoriale. Aparatul central de la București deținea 6.023 de cadre, reprezentând 41,17% din efectiv, fiind locul unde se concentrau principalele structuri de informații și analiză. Trupele de Securitate, cu 2.737 de cadre, constituiau componenta militarizată, având unități de infanterie și forțe destinate intervențiilor în caz de riscuri pentru regim. Structurile teritoriale, care numărau 5.869 de angajați, asigurau activitatea de control la nivel local în cele 40 de județe și în București.
În cadrul acestui sistem, funcțiile erau specializate pe diverse tipuri de supraveghere și monitorizare. Direcția I se ocupa de informațiile interne și politice, în timp ce Direcția a II-a gestiona contrainformațiile economice. Unitatea Specială „T” dispunea de 466 de cadre pentru interceptări și ascultări, în timp ce Unitatea Specială „F” număra 745 de persoane pentru activități de filaj. De asemenea, Unitatea Specială „S” era responsabilă pentru controlul corespondeței, iar Direcția a IV-a gestiona contrainformațiile militare, având un efectiv de 1.022 de cadre.
Distribuția geografică a angajaților evidențiază o concentrare a resurselor în zonele strategice și industriale. Structura din București era cea mai mare unitate, cu 557 de cadre, fiind mult mai numeroasă decât orice alt inspectorat județean. În județe precum Constanța, Timiș sau Prahova, numărul de angajați depășea pragul de 260 de persoane, reflectând importanța porturilor și a centrelor industriale. În schimb, în județe precum Ialomița, Sălaj sau Covasna, numărul de cadre era mult mai redus, situându-se între 70 și 80 de angajați.
Prezența femeilor în cadrul aparatului de securitate era marcată de o participare redusă, în special în rolurile de conducere. Din totalul de 14.629 de angajați, 2.297 erau femei, ceea ce reprezintă 15,70% din efectiv. Deși în structurile teritoriale numărul femeilor ajungea la 18,55%, accesul la funcții decizionale era extrem de limitat. Doar 22 de femei, adică aproximativ 0,95% din totalul femeilor angajate, ocupau funcții de conducere, în timp ce în Trupele de Securitate nu exista nicio femeie în rol de conducere.
Analiza dimensiunii aparatului de represiune din ultimul an al regimului oferă date despre structura de forțe a statului înainte de căderea comunismului. În septembrie 1988, sistemul de control era extrem de ramificat, acoperind atât zonele de frontieră, cât și centrele industriale de importanță strategică. Această structură complexă, formată din unități specializate pe monitorizarea corespondenței, a comunicării și a activităților economice, evidențiază mecanismele de supraveghere utilizate de regim pentru menținerea ordinii și controlului ideologic.