În ultimul an de cinci, Serviciul de Protecție și Pază a detașat 48 de angajați în cadrul misiunilor diplomatice ale României. Acești specialiști, care fac parte din structura condusă de Lucian Pahonțu, au fost integrați în activitatea Ministerului Afacerilor Externe. Conform informațiilor primite de la surse apropiate ministerului, majoritatea acestor persoane au deținut atribuții de șofer pentru corpul diplomatic al țării, ocupând funcții de execuție specifice în cadrul diplomației.
Situația ridică probleme privind transparența și controlul asupra activității acestui serviciu de securitate. Ovidiu Voicu, director executiv al Centrului pentru Inovare Publică, avertizează că întreaga activitate a SPP este clasificată, fapt ce poate facilita apariția unor abuzuri. El subliniază că legea permite acestui serviciu să desfășoare activități de culegere de informații, similar altor servicii secrete, cu condiția ca acestea să servească protecției persoanelor vizate.
Controlul parlamentar asupra SPP este considerat deficitar din cauza regimului de secretizare aplicat de Comisia de Apărare. Rapoartele de activitate ale serviciului sunt clasificate, iar Parlamentul nu publică rapoarte de control care să permită verificarea modului în care sunt cheltuiți banii publici. Ovidiu Voicu consideră că lipsa controlului civil asupra serviciilor de informații reprezintă un eșec structural al democrației românești, similar situației din care se confruntă SRI sau SIE.
Legislația actuală oferă Consiliul Suprem de Apărare a Țării o marjă largă de decizie în stabilirea beneficiarilor de protecție. Începând cu anul 2015, CSAT poate include pe lista celor deserviți de SPP o gamă extinsă de persoane, de la demnitari la foști demnitari. De asemenea, din 2016, șefii partidelor parlamentare pot beneficia de servicii de pază la cerere, fără ca instituțiile lor să mai suporte costurile operațiunilor.
Ministerul Afacerilor Externe a oferit detalii despre numărul de detașări, însă nu deține o evidență a foștilor angajați SPP care au intrat ulterior în componența ministerului prin concurs. În contrast, Curtea Constituțională a României a refuzat să furnizeze informații despre numărul judecătorilor care beneficiază de serviciile de pază ale SPP. Instituția a argumentat că, conform legii, solicitările privind atribuțiile specifice trebuie adresate direct serviciului de protecție.
În cadrul sistemului de securitate națională, deciziile privind protecția persoanelor și gestionarea resurselor sunt adesea luate în regim de secret. Deși informațiile operative trebuie să rămână clasificate, experții susțin că listele beneficiarilor și costurile aferente ar trebui să fie publice. Această transparență este considerată esențială pentru prevenirea utilizării necorespunzătoare a mandatelor de urmăriare și pentru asigurarea responsabilității în fața cetățenilor.