Programul SAFE, prin care România a obținut un acord de împrumut de 16,68 miliarde de euro pentru achiziții militare, este subiectul unor critici privind transparența și beneficiile economice. Decizia a fost aprobată de Guvernul Ilie Bolojan pe 5 mai 2026, în regim de urgență, chiar înainte de demiterea acestuia prin moțiune de cenzură. Procesul de semnare a contractelor de achiziții de către Ministerul Apărării Naționale a avut loc imediat după un incident cu o dronă militară în Galați.
Generalul-locotenent Alexandru Grumaz, analist militar și de politică externă, susține că, deși angajamentul este justificat strategic, execuția ridică probleme serioase. Acordul prevede rambursare în până la 45 de ani și o perioadă de grație de 10 ani pentru principal, însă sumele se adaugă la datoria publică. Din totalul de 16,68 miliarde de euro, aproximativ 9,6 miliarde de euro sunt destinate MApN, 2,8 miliarde de euro MAI și altor instituții de securitate, iar 4,2 miliarde de euro sunt direcționate către autostrăzile A7 și A8.
Procedurile de atribuire sunt identificate ca fiind partea cea mai vulnerabilă a programului. În baza OUG 62/2025, operatorii au fost invitați la negocieri fără anunțuri prealabile de participare, o metodă care ar putea explica creșteri de preț între 10% și 47% pentru unele contracte. Alexandru Grumaz menționează că, deși calendarul european impune proceduri accelerate, există necesitatea de a justifica prețurile și selecția furnizorilor, în contextul unor contracte concentrate la Rheinmetall.
Un punct critic vizează nivelul de implicare a industriei românești în procesul de producție și mentenanță. Guvernul a promisiuni privind un nivel de localizare de 40% pentru MLI și construirea navelor în România, însă Alexandru Grumaz subliniază că aceste angajamente trebuie măsurate prin valoarea adăugată efectiv în țară. De asemenea, achiziția șantierului Mangalia de către Rheinmetall și dezvoltarea capacităților de la Mârșa vor fi testate prin investiții și locuri de muncă în următorii doi-trei ani.
O altă preocupare este renunțarea la înzestrarea militară din SUA fără o justificare economică sau militară clară. Alexandru Grumaz avertizează că preferința pentru echipamente europene prin SAFE nu trebuie să afecteze interoperabilitatea sau parteneriatele strategice existente. Înlocuirea sistemelor americane planificate ar putea genera cheltuieli suplimentare pentru logistică, instruire și mentenanță, afectând continuitatea cooperării militare cu SUA în favoarea unei consolidări a industriei europene.
La nivel european, România ocupă a doua poziție după Polonia în ceea ce privește alocarea prin SAFE, cu 16,68 miliarde de euro față de 43,7 miliarde de euro ale polonezilor. În timp ce Polonia direcționează 89% din fonduri către propria industrie, în structura programului aprobat de Guvern, doar aproximativ 25% din bani merg în economia românească prin pilonul de infrastructură. Pentru componenta militară strictă, procentul care ajunge în fabricile românești este de sub 10%.