Guvernul a decis injectarea unor sume semnificative de capital în companiile industriale de stat, într-un efort de reindustrializare sub presiunea contextului de securitate regională. Prin decizii recente luate de Ministerul Economiei, peste 130 de milioane de lei au fost direcționate către sectorul de apărare. Mai exact, suma de 130,95 milioane de lei a fost alocată prin redistribuiri bugetare pentru a majora capitalul social al Uzinei Mecanice Cugir.
Acest aport financiar este destinat în mod specific proceselor de retehnologizare și extinderii liniilor de producție din cadrul uzinei. Obiectivul principal este capacitatea de a furniza muniție de tip NATO, cu calibrul 12,7×99 mm, pentru a răspunde cererii uriașe de pe piața internațională. Investiția de la Cugir vine într-un moment în care cererea globală pentru muniție este extrem de ridicată, oferind o oportunitate pentru industria de armament locală.
Strategia de majorare a capitalului social este utilizată de Guvern pentru a gestiona restricțiile europene privind ajutoarele de stat nepermise. Atunci când fondurile sunt alocate sub forma unei investiții de capital pentru modernizare sau apărare strategică, rigorile fiscale devin mai permisive. Totuși, la nivelul întregului sector de Apărare, sumele direcționate prin astfel de mecanisme depășesc cu mult câteva sute de milioane de lei, fără un tablou de bord unic pentru monitorizare.
Paralel cu aceste injectări de capital, se pregătește o transformare administrativă majoră a structurilor de stat. Conducerea Ministerului Economiei a anunțat reorganizarea companiei Romarm și a celor 15 filiale ale sale într-un holding industrial integrat. Scopul oficial al acestei măsuri este eficientizarea operațională și comasarea societăților care nu mai dețin o activitate economică reală, încercând astfel să se reducă birocrația din cadrul sistemului de apărare.
În ultimul deceniu, sectorul de apărare a beneficiat de injecții de zeci de miliarde de lei sub formă de majorări de capital sau iertări de datorii. Această practică a vizat diverse companii, de la subsidiarele Romarm, precum cele din Plopeni și Sadu, până la Uzina Mecanică Cugir sau Carfil. În ciuda acestor sume, capacitățile de producție autohtone au prezentat adesea dificultăți tehnologice în fața contractelor majore de achiziții ale Armatei Române.
Evoluția industriei de apărare în România este strâns legată de dinamica securității europene și de necesitatea de a asigura capacități de producție în Flancul Estic. În acest cadru, succesul investițiilor depinde de capacitatea de a transforma fondurile în echipamente și muniție NATO funcțională. Fără un audit strict și un management bazat pe performanță, riscul rămâne ca aceste majorări de capital să acopere doar pierderile operaționale ale companiilor de stat.