Generalul în rezervă Virgil Bălăceanu a solicitat o intervenție legislativă rapidă pentru modificarea Codului Penal, argumentând că actul de sabotaj trebuie pedepsit pe teritoriul României. Această recomandare vine în urma informațiilor furnizate de SRI privind o rețea coordonată de Rusia, care a încercat să saboteze fabrica de armament de la Carfil. Expertul subliniază necesitatea unor sancțiuni severe pentru a descuraja astfel de acțiuni de natură hibridă.
Analizând scopul acestor acțiuni, Virgil Bălăceanu a observat că acestea vizează elemente din industria de apărare europeană, ceea ce face situația mai complexă decât în cazul unor ținte legate strict de infrastructura Ucrainei. Deși incendierea de la Carfil nu a avut loc direct la o întreprindere din portofoliul Romarm, ci în apropiere, generalul consideră că evenimentul este elocvent. El a menționat că, deși rețeaua a fost destructurată de serviciile secrete, prevenirea este esențială.
Problema juridică majoră identificată de Virgil Bălăceanu este faptul că actul de sabotaj a fost eliminat din Codul Penal începând cu anul 1990. Înainte de această perioadă, sabotajul era sancționat cu pedepse cuprinse între 15 și 20 de ani. Fără o actualizare a legislației, cei care comit astfel de acte, având în spate agenția Federației Ruse, nu vor putea fi pedepsiți suficient de aspru pentru a opri continuarea acestora.
Generalul în rezervă a avertizat că se așteaptă la o intensificare a acestor acțiuni de sabotaj, menționând că Brașovul a fost o țintă urmărită. Conform informațiilor de la SRI, persoanele racolate de ruși erau pregătite pentru acțiuni în Brașov, zonă unde se află platforme industriale importante pentru apărare, precum IAR Ghimbav și alte întreprinderi. Protecția acestor facilități necesită o colaborare strânsă între serviciile secrete și investiții în securizarea infrastructurii critice.
Pentru a asigura siguranța, Virgil Bălăceanu a subliniat că serviciile precum SRI, Ministerul de Interne sau Direcția Generală de Informații a Apărării nu pot acoperi singure toată infrastructura de apărare. Este necesară o conlucrare între instituțiile de stat și investiții din partea întreprinderilor în măsuri de protecție. Responsabilitatea securizării facilităților trebuie împărțită, asigurând un grad înalt de protecție pentru toate punctele strategice de pe teritoriul țării.
Aceste tentative de sabotaj se încadrează în contextul mai larg al războiului hibrid desfășurat împotriva statelor membre ale NATO și UE. În acest tip de conflict, infrastructura critică și industria de apărare sunt ținte strategice menite să destabilizeze capacitatea de răspuns a statelor. Securitatea acestor facilitate rămâne un punct de vulnerabilitate major în fața agenților de influență și ai grupărilor coordonate de puteri externe.