Mihai Fifor a subliniat necesitatea urgentă a unei reforme administrativ-teritoriale în România, argumentând că structura actuală a statului funcționează după un model de organizare conceput încă din anul 1968. Deputatul social-democrat a menționat că, după aproape 37 de ani de la Revoluție, societatea s-a transformat profund, orașele s-au extins, în timp ce numeroase comunități rurale au suferit depopularea. Această realitate demografică impune o revizuire a limitelor teritoriale pentru a răspunde nevoilor actuale.
Conform declarațiilor făcute de Mihai Fifor pe contul său de Facebook, există localități care nu își mai pot susține propriul aparat administrativ, în timp ce altele au depășit limitele teritoriale de dezvoltare. El a criticat lipsa de curaj politic de a aborda această problemă structurală a statului post-’89, menționând că reforma nu trebuie amânată și nici implementată în grabă. Pentru acesta, schimbările trebuie să fie durabile, bine fundamentate și înțelese de către populația vizată.
Social-democratul a precizat că reorganizarea nu trebuie confundată cu o simplă reducere a numărului de primării, deoarece comasarea unor comune fără o strategie clară ar putea doar să transfere problemele la o scară mai mare. El susține că o reformă eficientă trebuie să aducă administrații mai puternice, personal specializat și resurse consolidate pentru investiții. Totodată, accentul trebuie pus pe menținerea accesibilității serviciilor publice, precum școlile, dispensarele și întreținerea drumurilor.
Un aspect critic abordat de Mihai Fifor este impactul asupra cetățenilor, referindu-se la gestionarea documentelor de proprietate, a actelor și a evidențelor fiscale în procesul de tranziție. El a avertizat că povara administrativă a reformei trebuie suportată de stat, nu transferată populației, pentru a evita marginalizarea. Deputatul a subliniat că o decizie politică de dispariție a unei comune poate afecta sentimentul de apartenență și identitatea locală a oamenilor.
Mihai Fifor a propus ca reforma să se bazeze pe criterii obiective, precum viabilitatea financiară, evoluția demografică, potențialul economic și coeziunea comunitară. El a insistat că nu se poate decide viitorul unei localități doar pe baza unui prag de populație și a cerut o descentralizare reală. Fără transferul resurselor financiare de la București către localități, riscul este ca noile administrații să rămână la fel de dependente de centru.
În România, organizarea administrativă a unităților teritoriale a fost definită prin legi care au stabilit numărul de județe și unități de bază, un sistem care a suferit modificări parțiale de-a lungul deceniilor. Discuțiile despre reforma administrativă vizează adesea echilibrul între eficiența bugetară și reprezentarea democratică a comunităților mici, într-un context de migrație internă masivă către marile centre urbane.