Sistemul judiciar din România traversează o criză profundă în anul 2026, caracterizată printr-un volum de muncă excepțional și o lipsă acută de resurse umane. Această situație este alimentată de un cadru legislativ rigid, subfinanțarea sistemului și valurile de pensionări care au afectat personalul instanțelor. Rezultatul este o discrepanță majoră între numărul de cetățeni cu probleme juridice și capacitatea de soluționare a cauzelor de către instanțele de judecată.
Datele oficiale indică faptul că România deține cel mai mare număr de cauze raportate la populație din Uniunea Europeană. În sectorul civil și comercial, media cauzelor înregistrate în prima instanță este de 8,4 la 100 de locuitori, în timp ce media europeană este de doar 2,2. Deși numărul de judecători raportat la 100.000 de locuitori este de 23,4, fiind ușor peste media europeană de 22,6, volumul de lucru de trei până la patru ori mai mare generează soluționări tardive și suprasolicitare.
Conform datelor centralizate de CSM la 1 septembrie 2026, în schemele de personal ale curților de apel, tribunalelor și judecătoriilor lipsesc peste 540 de judecători. Deficitul este vizibil în întreg teritoriul țării, de la Curtea de Apel București, unde lipsesc 59 de judecători, până la Curtea de Apel Craiova, care înregistrează un deficit de 91 de persoane. Alte zone afectate includ Curtea de Apel Alba Iulia, cu 47 de posturi vacante, și Curtea de Apel Galați, cu 59 de judecători lipsă.
Problema penuriei de personal nu se limitează doar la magistrați, implicând și un deficit masiv de personal auxiliar. Din sistem lipsesc 4.874 de grefieri și 712 asistenți de judecător, deși raportul optim ar fi de cel puțin un asistent la trei judecători. În acest context, reprezentanții magistraților au lansat deja șapte apeluri publice către Guvern, subliniind că ocuparea integrală a posturilor este esențială pentru o repartizare echilibrată a volumului de muncă și pentru îmbunătățirea condițiilor de desfășurare a activității.
CSM a propus mai multe modificări legislative pentru a reduce inflația de cauze, inclusiv excluderea unor tipuri de dosare din competența instanțelor și degrevarea judecătorilor de anumite atribuții. Alte măsuri vizate sunt îmbunătățirea digitalizării, modificarea taxelor judiciare de timbru și încurajarea mijloacelor alternative de soluționare a litigiilor. Totuși, ocuparea posturilor rămâne dificilă din cauza numărului limitat de persoane recrutate prin admitere și a opțiunilor de mobilitate ale magistraților aflați deja în funcție.
Evoluția acestui deficit de personal în justiție reflectă o problemă structurală de gestionare a resurselor în instituțiile statului. În ultimii ani, sistemul a fost pus la încercare de o presiune constantă, unde numărul de dosare pe rol a crescut mult mai rapid decât capacitatea de recrutare și formare a noilor profesioniști. Lipsa unor soluții bugetare clare de la Ministerul Justiției menține acest risc de blocaj în procesul de aplicare a legii.