O problemă gravă de securitate a patrimoniului cultural național a fost scoasă în evidență de Curtea de Conturi, după ce a descoperit că numeroase piese de artă sunt înregistrate la valori contabile derizorii. Un exemplu reprezentativ este un peisaj semnat de Nicolae Grigorescu, aflat în custodia Muzeului Județean de Artă Prahova, care apare în documentele oficiale cu o valoare de doar 3,5 lei. Această situație evidențiază un risc major pentru statul român, deoarece valorile simbolice impiedică asigurarea corectă a obiectelor.
Situația identificată la Ploiești nu este un caz izolat, ci reflectă o problemă cronică ce afectează muzee din întreaga țară. Pe simezele și în depozitele instituției din Prahova se află zeci de pânze și sculpturi care nu au fost evaluate corect. Printre lucrările majore care poartă semnăturile unor autori precum Nicolae Tonitza, Ștefan Luchian, Ion Andreescu, Theodor Pallady, Gheorghe Petrașcu sau Theodor Aman, multe sunt înscrise în scripte la prețuri de câțiva lei per bucată.
Directorul Muzeului Județean de Artă Prahova, Florin Sicoie, a explicat că lipsa fondurilor pentru expertize a blocat procesul de reevaluare. Expertizarea unei lucrări poate costa între 5 și 10 la sută din valoarea sa reală, iar pentru un tablou de Nicolae Grigorescu, suma poate ajunge la 10 sau 20 de mii de euro. Florin Sicoie a precizat că, deși au existat evaluări până în 2017, bugetele actuale ale Consiliului Județean nu permit continuarea acestui demers pentru zeci de opere.
Riscul financiar este extrem de ridicat în cazul în care o lucrare este furată sau distrusă. Conform procedurilor actuale, custodele sau gestionarul este obligat să achiete doar valoarea de înlocuire, care este calculată de șase ori suma înregistrată în acte. Astfel, în cazul peisajului de Nicolae Grigorescu evaluat la 3,5 lei, persoana responsabilă ar putea fi obligată să plătească doar puțin peste 20 de lei pentru o piesă care poate valora peste 120.000 de euro.
Mădălina Mirea, curator, muzeograf la Centrul Cultural Palatele Brâncovenești și expert autorizat de Ministerul Culturii, avertizează că această subevaluare reprezintă o vulnerabilitate majoră. Ea subliniază că lucrările nu pot fi asigurate la prețul real din piață din cauza primelor de asigurare foarte mari. Mădălina Mirea a propus schimbarea metodologiei prin decuplarea onorariului expertului de valoarea obiectului și implementarea unui tarif unic standardizat pentru fiecare fișă de evaluare.
Gestionarea patrimoniului cultural în România se confruntă cu provocări structurale legate de resurse și legislație. În prezent, muzeele primesc bugete de funcționare minime, care acoperă doar cheltuielile de personal și facturile de bază. Această limitare financiară împiedică achiziționarea de sisteme antiefracție performante sau de echipamente de climatizare necesare pentru păstrarea optimă a obiectelor clasate în categoriile Fond sau Tezaur, afectând astfel securitatea pe termen lung a colecțiilor naționale.