România va intra în etapa de producție a muniției de 155 mm, un standard NATO, în urma unei investiții de 25 de milioane de dolari. Fondurile vor fi direcționate de compania americană US Ballistic către UM Sadu în următorii cinci ani. Această muniție este esențială pentru obuzierele autopropulsate K9, dezvoltate în Coreea de Sud, care sunt în curs de recepție de către armata română și vor fi fabricate și pe plan local.
Proiectul este considerat un pas major pentru autonomia strategică a țării în caz de conflict sau izolare logistică. Ministrul interimar al Apărării, Radu Miruță, a indicat faptul că transferul tehnologic aferent va rămâne în patrimoniul UM Sadu. Această abordare este susținută de experți care subliniază importanța propriei capacități de producție pentru a evita dependența de furnizori externi care pot avea propriile constrângeri în perioade de criză.
Generalul-maior (r) Dan Grecu a explicat că fabricarea locală a tehnicii militare, inclusiv a celor achiziționate prin mecanisme precum SAFE, este vitală. Chiar dacă o facilitate funcționează sub o marcă străină, unitatea rămâne pe teritoriul românesc și poate continua activitatea în caz de război. Această realitate este crucială, deoarece furnizorii externi pot întâmpina limitări de livrare în situații de criză, așa cum s-a observat în cazul Ucrainei.
În acest context, generalul-maior (r) Dorin Toma a evidențiat importanța menținării investițiilor în țară. El a subliniat că prețul de achiziție al unui echipament militar complex reprezintă doar aproximativ 30% din costul total pe întregul ciclu de viață. Restul de 70% din fonduri sunt direcționate către exploatare, întreținere și modernizări, procese care trebuie realizate local pentru a nu trimite miliarde de euro în afara României.
Marian Ivănescu, General Manager Interactive Software, a evidențiat necesitatea unei industrii puternice în spatele armatei. El a menționat că, în caz de război, valoarea unei armate depinde de capacitatea de a produce tehnologia și muniția necesare. Compania sa furnizează deja soluții de tip C4ISR și sisteme de management al luptei pentru MApN, evidențiind nevoia de integrare a tehnologiilor avansate în sistemul de apărare național.
Experiența istorică a României, marcată de izolare în timpul Primului și celui de-al Doilea Război Mondial, servește drept argument pentru dezvoltarea capacităților de producție internă. În primele etape ale conflictului dintre Rusia și Ucraina, s-au observat blocaje majore în aprovizionarea cu proiectile de 155 mm, evidențiind riscurile de care poate fi expusă o armată care nu deține o bază industrială proprie de suport logistic.