Persoanele care utilizează o locuință secundară pentru șederi temporare au obligația de a își înregistra reședința pentru o perioadă de maximum un an. Această mențiune, cunoscută sub denumirea de „viza de flotant”, nu beneficiază de o prelungire automată, chiar dacă persoana continuă să locuiască la aceeași adresă. Pentru a menține acest statut, cetățenii trebuie să depună o nouă cerere, însoțită de documentele justificative, la serviciul de evidență a persoanelor de la locul reședinței stabilit.
Regula privind viza de flotant se aplică celor care petrec mai mult de 15 zile la adresa locuinței secundare. Înregistrarea se acordă pentru perioada solicitată, însă nu poate depăși limita de un an, fiind valabilă doar atât timp cât titularul locuiește efectiv în acel spațiu. La expirarea termenului de valabilitate, persoana trebuie să solicite înscrierea unei noi mențiuni. Menținerea aceleiași adrese nu înlocuiește acest demers administrativ și nu prelungește automat valabilitatea mențiunii anterioare.
Înregistrarea reședinței este supusă unor limite privind numărul de persoane de la o anumită adresă. Dacă în Registrul național de evidență a persoanelor sunt înregistrate mai mult de zece persoane la un singur imobil, reședința nu mai poate fi înscrisă. Există însă excepții prevăzute de lege pentru titularul unui drept locativ asupra imobilului, pentru membrii familiei extinse sau pentru persoanele aflate în situații speciale de găzduire sau îngrijire. Această limită este reglementată pentru a gestiona densitatea în evidențele oficiale.
Dosarul pentru stabilirea reședinței trebuie să cuprindă cererea, actul de identitate și un document care să dovedească adresa. Un element important este extrasul de carte funciară, care poate fi prezentat dacă a fost obținut cu cel mult 30 de zile înainte de depunerea cererii. Solicitantul trebuie să semneze și o declarație pe propria răspundere, prin care confirmă că locuiește la adresa respectivă mai mult de 15 zile pe lună. Adresa poate fi justificată și prin act privind dreptul de folosință sau prin declarația de primire în spațiu a găzduitorului.
Procedura de înregistrare la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor este gratuită. Termenul mediu pentru procesarea unei astfel de solicitări este de cinci zile calendaristice, însă autoritățile pot dispune un termen maxim de 30 de zile calendaristice. Pentru posesorii de carte electronică de identitate sau carte de identitate simplă, adeverința privind adresa înregistrată se eliberează imediat la ghișeu. În cazul utilizării cărții de identitate model 1997, mențiunea de reședință se aplică prin intermediul unei etichete autocolante pe document.
În cadrul sistemului de evidență a persoanelor din România, domiciliul și reședința sunt tratate ca două instituții juridice distincte. Conform Ordonanței de Urgență nr. 97/2005, cetățenii pot stabili domiciliul sau reședința în oricare dintre locuințele pe care le dețin. În timp ce domiciliul corespunde locuinței principale, reședința indică locul de ședere temporară, oferind un cadru legal pentru gestionarea mobilității populației pe teritoriul țării.