Nivelul scăzut al apelor de pe Dunăre afectează grav navigația pe toate cele trei brațe ale fluviului, generând riscuri majore pentru navele de transport. Pe brațele Chilia și Sfântu Gheorghe, formarea unor praguri de nisip sau aluviuni pune în pericol circulația vaselor, în timp ce pe brațul Sulina, îngustarea șenalului navigabil cauzează întârzieri semnificative. Situația necesită intervenții tehnice pentru a preveni blocarea fluxului de transport fluvial și maritim.
Comandantul navei Moldova, Vali Moldoveanu, a avertizat că pe brațul Chilia există aproximativ trei sau patru praguri care îngreunează drastic deplasarea. Navigatorul a subliniat necesitatea unor lucrări de dragaj pentru a asigura adâncimile necesare, menționând că în această zonă navele trebuie să accelereze cu viteză redusă pentru a evita contactul cu fundul fluviului. Această problemă este accentuată de faptul că Administrația Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) din Galați nu are obligația de a interveni pentru asigurarea adâncimilor minime pe brațul Chilia, la fel ca pe Sfântu Gheorghe.
Pe brațul Sfântu Gheorghe, dificultățile sunt localizate în zona cuprinsă între kilometrii 101 și 103, unde un prag dificil afectează trecerea vaselor fluviale. Vali Moldoveanu, care activează ca navigator pe Dunăre încă din anul 1988, a declarat că nivelul actual al apelor este cel mai mic întâlnit în întreaga sa activitate profesională. Conform acestui expert, o îmbunătățire a situației navigației ar putea veni doar prin precipitații în amonte, care să crească volumul de apă al fluviului.
În ceea ce privește brațul Sulina, problema principală nu este lipsa adâncimii, ci îngustarea șenalului navigabil cauzată de apele scăzute. Această constrângere spațială face ca întâlnirea și depășirea navelor maritime să devină procese complexe și dificile. Navigatorii sunt nevoiți să aștepte trecerea vaselor maritime în zonele unde șenalul se lărgește sau să aștepte navele care coboară, pentru a evita orice incident sau blocaj în zonele înguste.
Brațul Sulina reprezintă prima cale navigabilă pentru navele maritime de mare tonaj din România, cuprinzând segmentul de la vărsarea în Marea Neagră până în apropierea orașului Brăila. Istoricul lucrărilor de îmbunătățire a acestui sector este unul vechi, primii intervenți hidrotehnici având loc între anii 1858 și 1861 sub coordonarea inginerului șef Charles Hartley, angajat al Comisiei Europene a Dunării. Acele măsuri au dus la o creștere de peste 50% a cantității de produse transportate de nave.
Navigația pe Dunărea de Jos este reglementată de norme stricte de siguranță, iar gestionarea adâncimilor este vitală pentru integritatea economiei de transport. Administrația Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) supraveghează fluxurile, însă limitările jurisdicționale pe anumite brațe, precum Chilia, rămân un punct critic pentru stabilitatea circulației navale pe întreg fluviul.