Sistemul de termoficare din București este structurat printr-o separare între producția de energie termică, gestionată de ELCEN sub autoritatea Ministerului Energiei, și transportul și distribuția, care revine companiilor de sub Primăria Municipiului București, precum Termoenergetica. Această structură a creat un mecanism în care fluxul de energie circulă, dar fluxul financiar este marcat de blocaje severe. În prezent, există o discrepanță majoră între prețul de achiziție al energiei și cel facturat populației, ceea ce generează datorii masive.
Conform datelor prezentate de Primăria Municipiului București în august 2026, situația financiară este critică. Termoenergetica achiziționează energia de la ELCEN la prețul de 485,37 lei/Gcal, însă o facturează populației cu doar 330 lei/Gcal. Această diferență de 155,37 lei pe gigacalorie este acoperită prin subvenții de la Primărie. La sfârșitul lunii august, Termoenergetica deținea o datorie de aproximativ 1,5 miliarde lei către ELCEN, inclusiv penalități, afectând capacitatea de plată a producătorului.
Eficiența tehnică a rețelei reprezintă o altă problemă majoră, deoarece infrastructura este extrem de deteriorată. Datele oficiale indică faptul că în anul 2025 pierderile energetice din rețea au ajuns la aproape 38%. Această situație înseamnă că, din fiecare 100 de unități de energie introduse de ELCEN, doar echivalentul a 62 de unități ajunge la consumatori. Restul de 38% se pierde prin conductele vechi și avariile constante, ceea ce crește costurile operaționale.
Impactul financiar se extinde asupra întregului lanț de aprovizionare, afectând capacitatea ELCEN de a funcționa. Deoarece ELCEN produce energie termică și electrică în cogenerare, aceasta are nevoie de cantități mari de gaz natural. Din cauza întârzierilor de plată de la Termoenergetica, ELCEN întâmpină dificultăți în onorarea obligațiilor către proprii furnizori de gaz. Acest blocaj financiar creează un efect de domino: Primăria nu transferă fondurile la timp, Termoenergetica acumulează datorii, iar ELCEN rămâne fără cash-flow.
Costul total al sistemului de termoficare este mult mai ridicat decât prețul de achiziție, ajungând la 921,82 lei/Gcal. La prețul de achiziție de 485,37 lei/Gcal se adaugă costurile de transport, distribuție, mentenanță și salariile pentru aproximativ 3500 de persoane. Această ecuație este menținută prin prețuri politice, care necesită subvenții constante pentru a evita creșterea prețurilor la consumatori. Această dependență de fondurile publice este un factor de instabilitate pentru întregul sistem energetic.
În contextul în care prețurile la combustibili precum benzina și motorina pot suferi creșteri semnificative, stabilitatea sistemelor de energie rămâne un subiect de securitate. În timp ce alte capitale europene modernizează infrastructurile, sistemul din București rămâne blocat într-o structură veche, cu o infrastructură de transport care generează pierderi masive de energie și dificultăți de gestionare a datoriilor.