O serie de atacuri cu drone asupra navelor comerciale din Marea Neagră a expus fragilitatea securității maritime în zonele economice exclusive ale României și Bulgariei. Într-un interval de două săptămâni, șapte nave au fost vizate de atacuri, dintre care trei au fost scufundate, iar cel mai recent incident de la Sulina a lăsat opt membri ai echipajului dispăruți. Situația pune în evidență lipsa unui cadru juridic robust care să permită protecția acestor teritorii maritime extinse.
Generalul-maior (în rezervă) Dorin Toma susține că România trebuie să adopte un model similar cu cel implementat de Polonia în Marea Baltică. Polonia a modificat legislația pentru a asigura monitorizarea și intervenția militară în Zona Economică Exclusivă, integrând forțele navale cu Garda de Coastă. În contrast, România se bazează în continuare pe o lege a apărării din 1994, iar proiectul de lege actualizat, inițiat de MApN în aprilie 2024, pare să fie blocat în Parlament.
Lipsa de protecție este critică, având în vedere că proiectul Neptun Deep, situat în ZEE, urmează să înceapă producția de gaze naturale în prima jumătate a anului 2027. Dorin Toma avertizează că o soluție legislativă nu este probabilă într-un timp scurt, deoarece nu există indicii că autoritățile tratează problema cu seriozitate. Este necesară nu doar o lege, ci și o infrastructură de securitate completă, care să includă un centru de operații maritime și echipamente de detectare și distrugere a dronelor.
În prezent, protecția navelor comerciale este limitată la apele teritoriale, o fâșie de doar 12 mile marine, aproximativ 22 de kilometri. Zona Economică Exclusivă a României cuprinde însă o suprafață de 25.000 de kilometri pătrați, extinzându-se până la 200 de mile marine. Deși România deține drepturi asupra resurselor naturale din această zonă, ea nu dispune de suveranitate deplină, ceea ce face ca apărarea infrastructurii critice să fie extrem de dificilă fără un mecanism de comandă-control clar.
Contextul regional este complicat de constrângerile diplomatice, precum convenția de la Montreux din 1936, care limitează prezența navelor militare în Marea Neagră în timpul păcii. Spre deosebire de Marea Baltică, unde NATO desfășoară operațiunea Baltic Sentry pentru protejarea infrastructurii din zonele economice, în Marea Neagră nu există o astfel de acțiune de comandă și control. Această diferență de capacități între flancurile NATO accentuează vulnerabilitatea zonelor maritime românești în fața amenințărilor hibride.
Situația a fost declarată gravă de președintele Nicușor Dan, care a menționat că autoritățile au nevoie de mai multe informații înainte de a lua decizii, precum activarea Articolului 4 din Tratatul NATO. Acesta a raportat că nave sunt atacate și marinari sunt uciși sau dispăruți, subliniind necesitatea unei reacții în urma întâlnirii cu Mark Rutte.