Securitatea proiectului Neptun Deep, cel mai mare câmp de extracție a gazelor naturale din Uniunea Europeană, devine o prioritate în contextul instabilității din Marea Neagră. Această zonă a devenit extrem de periculoasă, înregistrând 570 de nave lovite și 40 de morți în acest an. România trebuie să protejeze un proiect de investiții de 4 miliarde de euro, având la dispoziție o dotare navală limitată, formată dintr-o singură corvetă, un submarin neoperativ și trei fregate vechi.
Tehnologia modernă oferă soluții pentru protejarea platformelor industriale prin sisteme modulare de tip container. Aceste unități pot fi instalate pe structurile Neptun Deep pentru a asigura apărarea împotriva amenințărilor emergente. Conform declarațiilor furnizate de Thales, aceste containere pot găzdui radare sau armament, precum tunuri și lansatoare de rachete. Ele permit transformarea unei platforme civile într-un punct de apărare capabil să opereze de la distanță, fie de pe o navă, fie de la un comandament.
O altă direcție majoră vizează utilizarea dronelor dotate cu senzori miniaturizați pentru supravegherea continuă a zonei economice exclusive. Deoarece o intervenție navală tradițională poate dura până la 4 ore pentru a parcurge 100 de km, monitorizarea constantă prin vehicule fără pilot este esențială. Aceste drone pot integra radare capabile să detecteze mine marine sau drone de suprafață, utilizând inteligența artificială pentru identificarea automată a țintelor, reducând astfel nevoia de intervenție umană directă.
Combaterea dronelor navale necesită și soluții kinetice viabile din punct de vedere financiar. Cristian Sfichi, director general al Thales România, subliniază că nu este economic să se folosească rachete de 1 milion de euro pentru a doborâ drone de 50.000 de euro. Tehnologia de detecție este crucială, deoarece radarele pot identifica o dronă care se apropie cu 30 de noduri la o distanță de 300 de kilometri. Acest timp de reacție permite utilizarea unor metode de apărare mai accesibile, precum mitralierele de bord.
În ceea ce privește dotarea actuală, România este considerată insuficient înarmată cu sisteme de dronă și antidronă față de alte state regionale. Deși specialiștii militari își doresc aceste tehnologii, lipsa soluțiilor de finanțare a blocat implementarea lor. În comparație cu țări precum Polonia sau Grecia, cheltuielile românești pentru apărare au fost istoric la limita inferioară a clasamentelor. Această situație contrastează cu necesitatea urgentă de a securiza rutele maritime și infrastructura energetică din zona de conflict.
Contextul securității energetice în România este strâns legat de capacitatea de protejare a infrastructurii critice. Proiectul Neptun Deep este considerat vital pentru independența energetică a țării, fiind o componentă cheie în strategia de dezvoltare a stocării și a rețelelor de transport. Protejarea acestui activ strategic prin tehnologii avansate de monitorizare și apărare modulară reprezintă o necesitate directă în fața riscurilor crescute de atacuri cu vehicule fără pilot în Marea Neagră.