Finlanda a devenit cel de-al zecelea stat european care aderă oficial la Forward Nuclear Deterrence Initiative, proiectul condus de Franța pentru consolidarea descurajării nucleare. Această mișare strategică are ca scop principal întărirea securității europene și creșterea responsabilității continentului pentru propria apărare, prevenind astfel escaladarea conflictelor. Președintele Finlandei, Alexander Stubb, a subliniat că natura exactă a cooperării va fi clarificată în etapele următoare, menționând că procesul a fost discutat extensiv cu Statele Unite și NATO.
Spre deosebire de structura NATO, care utilizează un Grup comun de planificare nucleară, în cadrul acestei inițiative franceze, președintele Franței deține autoritatea exclusivă de a decide utilizarea armelor nucleare. În acest context, România nu a optat pentru protecția oferită de acest scut francez, menținându-se, până în prezent, într-o poziție de ezitare. Autoritățile române au oferit declarații limitate cu privire la această decizie, lăsând deschisă dezbaterea privind beneficiile pe care o astfel de alianță le-ar putea aduce securității naționale.
Radu Albu Comănescu, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai, susține că România trebuie să rămână ancorată în relația strategică cu Statele Unite și în arhitectura NATO. Expertul consideră că există dubii privind voința politică a Franței de a extinde garanțiile nucleare în zonele europene cele mai expuse geopolitic. El menționează că antiamericanismul francez și anumite tendințe de colaborare cu Rusia ar putea compromite efectul de descurajare al unei umbrele nucleare parisiene, transformând spațiile precum cel românesc în zone tampon.
Din perspectivă militară, generalul (r) Virgil Bălăceanu avertizează că România ignoră evoluțiile de pe flancul nord-est, unde țări precum Polonia sau statele baltice adoptă modele de apărare totală. Generalul subliniază că România pare să considere flancul de sud-est ca pe o zonă de liniște, ceea ce reprezintă o eroare de percepție. El recomandă implementarea unui model similar cu cel finlandez, care implică societatea în pregătirea militară și dezvoltarea capabilităților de apărare teritorială, pentru a face orice agresiune prohibitivă.
O altă vulnerabilitate identificată de Virgil Bălăceanu este lipsa unei structuri clare între forțele active și cele de rezervă în România. În timp ce Polonia vizează un efectiv de 500.000 de persoane, inclusiv 260.000 de rezerviști, România menționează în Strategia de Apărare un număr de 120.000 de militari activi, fără a defini necesarul de rezerviști. Expertul avertizează că, dacă Federația Rusă nu își va atinge obiectivele în Ucraina, ar putea apăsa pe o a doua etapă de conflict, ceea ce ar impune o reacție mai rapidă a aliaților europeni.
Securitatea regională rămâne un subiect tensionat în contextul instabilității din estul Europei. Deciziile de apărare ale statelor membre NATO și ale partenerilor europeni sunt influențate de dinamica războiului din Ucraina și de capacitatea de a descuraja agresiunile convenționale. În acest cadru, consolidarea capacităților militare și a rezervelor de oameni reprezintă elemente critice pentru stabilitatea flancurilor estic și sud-estic ale continentului, în condițiile în care amenințările hibride și militare rămân active.