Opoziția parlamentară din Republica Moldova a depus, pe 29 septembrie, un proiect pentru suspendarea președintei Maia Sandu. Inițiativa este susținută de un număr de 46 de deputați, însă această cantitate de semnături nu este suficientă pentru a duce la o demitere efectivă. Conform normelor constituționale, procesul de suspendare necesită votul a două treimi dintre membrii Parlamentului, ceea ce înseamnă 68 de voturi din totalul de 101 deputați disponibili în instituție.
Lipsesc astfel 22 de voturi pentru ca procedura să poată fi finalizată prin votul parlamentarilor. Doar după trecerea unui astfel de vot ar putea fi organizat, într-un interval de maximum 30 de zile, referendumul prin care cetățenii ar decide soarta mandatului prezidențial. Deși inițiatorii invocă acuzații precum uzurparea puterii, imixtiuni în justiție și încălcarea drepturilor omului, această succesiune de evenimente nu poate fi modificată prin simpla utilizare a unor formule retorice.
Unul dintre motivele principale invocate de opoziție vizează deciziile prezidențiale privind cetățenia moldovenească. În noiembrie 2025, Maia Sandu a retras cetățenia pentru cinci persoane înrolate în Grupul Operativ al Trupelor Ruse, dislocat în regiunea transnistreană. Ulterior, în februarie 2026, un alt decret a vizat nouă persoane din structurile neconstituționale de pe malul stâng al Nistrului, dintre care două persoane fuseseră implicate în luptele din 1992 de partea separatiștilor.
Președinția a precizat că procedura pentru decretul din februarie a fost declanșată de Agenția Servicii Publice, la urma unei sesizări din partea Serviciului de Informații și Securitate. Deși legalitatea fiecărui decret poate fi examinată ulterior de către instanță, opoziția a ales să transforme contestarea retragerii cetățeniei unor persoane din structurile separatiste într-un argument pentru înlăturarea șefei statului. Această strategie este privită ca o metodă de a ocupa agenda publică.
Analiza situației indică faptul că această ofensivă constituțională, deși matematic blocată, servește unor interese geopolitice. Conflictul creat în jurul Maiei Sandu consumă energie politică și pune pe același plan autoritățile constituționale cu structurile susținute de Moscova. Astfel, atenția este mutată de la prezența trupelor ruse care staționează ilegal în stânga Nistrului către o criză internă, oferind un cadru în care Rusia poate profita de zgomotul politic generat.
În Republica Moldova, deciziile privind suveranitatea și loialitatea față de stat rămân puncte de tensiune, în special în contextul prezenței armatei străine pe teritoriul țării. Disputa privind retragerea cetățeniei unor persoane implicate în structurile neconstituționale de pe malul stâng al Nistrului subliniază vulnerabilitatea instituțiilor în fața presiunilor externe și a separatismului susținut de Kremlin.