Președintele Nicușor Dan a evaluat posibilitatea unui conflict militar între Rusia și un stat membru al NATO, oferind o perspectivă asupra stabilității securitare regionale. Într-un interviu acordat postului CNN, acesta a declarat că un atac direct asupra Alianței nu pare a fi un scenariu foarte probabil în intervalul de unu sau doi ani de acum înainte. Totuși, liderul român a insistat pe importanța menținerii unui nivel ridicat de alertă și pregătire.
Analizând evoluția riscurilor, Nicușor Dan a comparat situația actuală cu perioada care a precedat invazia rusă la scară largă asupra Ucrainei. El a subliniat că, în anii 2020 și 2021, lipsa de anticipare a fost marcată de faptul că mulți nu considerau că o tentativă de cucire a Kievului ar fi fost un eveniment atât de amplu. Această experiență servește drept lecție pentru actualul context geopolitic european.
În ceea ce privește reacția continentului, președintele a observat o schimbare de paradigmă în rândul liderilor europeni față de amenințarea rusă. Nicușor Dan a menționat că principalii politicieni au înțeles amploarea pericolului, ceea ce s-a tradus prin majorarea cheltuielilor dedicate apărării și prin intensificarea cooperării internaționale. El a adăugat că există o conștientizare a necesității de a reechilibra efortul de securitate în raport cu Statele Unite.
Un aspect central al discursului său a fost rolul descurajării militare în strategia de calcul a Rusiei. Nicușor Dan consideră că capacitatea militară rămâne un factor decisiv pentru a preveni acțiunile agresive. Această poziție coincide cu discuțiile actuale din cadrul NATO privind gestionarea amenințărilor hibride, care includ sabotajul și atacurile cibernetice, acțiuni care se situează adesea sub pragul unui conflict militar convențional.
Contextul securitar este marcat de o atenție sporită acordată de către NATO pentru acțiunile de război hibrid. Secretarul general adjunct al Alianței pentru probleme politice și de securitate a confirmat recent că, deși NATO este pregătită pentru un atac militar care ar activa Articolul 5, aliații trebuie să își consolideze răspunsul la tacticile care nu implică forță militară directă. Această strategie vizează protejarea infrastructurii și a stabilității sociale.
Evoluția securității europene este strâns legată de capacitatea statelor membre de a asigura o apărare colectivă robustă. Deciziile privind bugetele de apărare și nivelul de cooperare între aliați sunt elemente critice în menținerea deterrentului împotriva agresiunii externe. În acest cadru, echilibrul dintre capacitățile militare convenționale și răspunsul la amenințările hibride devine pilonul central al politicii de securitate a Alianței.