Fostul premier al României, Petre Roman, a oferit detalii despre modul în care comunicarea diplomatică între București și Chișinău a fost afectată de serviciile de informații în anul 1991. În cadrul unui interviu realizat de Bogdan Chirieac, Petre Roman a explicat faptul că linia directă de comunicare, un așa-numit telefon roșu, dintre el și Valeriu Muravschi, fostul prim-ministru al Republicii Moldova, a fost probabil controlată de către KGB. Această interferență a avut loc în perioada critică a Mineriadei și a puciului de la Moscova.
Petre Roman a relatat că Valeriu Muravschi a încercat să îl avertizeze cu câteva zile înainte despre intențiile Moscovei. Pe data de 22 septembrie 1991, în publicația Izvestia a apărut informația că Guvernul Roman va cădea. Totuși, premierul Moldovei nu a putut comunica eficient cu Petre Roman deoarece linia telefonică nu funcționa. Abia după ce Guvernul Roman a fost înlăturat și după ce Bârlădeanu a declarat că premierul și-a dat demisia, Valeriu Muravschi a reușit să stabilească contactul.
Conform declarațiilor lui Petre Roman, incapacitatea de a comunica în momentele cheie indică faptul că telefonul roșu a fost supus monitorizării KGB. Fostul premier a subliniat că există o legătură strânsă între informațiile apărute în presa sovietică și evenimentele care au dus la demiterea guvernului său. Această situație a fost confirmată de faptul că avertismentele primite de la Valeriu Muravschi au ajuns la destinație abia după ce procesul de înlăturare a fost deja finalizat.
Și Adrian Severin, fost ministru al Afacerilor Externe, a contribuit la această descriere a climatului de instabilitate din vara anului 1991. Acesta a dezvăluit că a fost contactat de un fost ofițer de securitate care l-a avertizat despre iminența unei lovituri de stat în toamnă. Adrian Severin a recunoscut că, la acea vreme, a considerat avertismentul lipsit de seriozitate, fiind convins că procesul de reformă și revoluție urma să urmeze un drum stabil, fără intervenții violente.
Discuțiile au inclus și perioada de pregătire a reformelor postcomuniste, când Petre Roman și Adrian Severin au elaborat documentul „Revoluție și reformă în România postcomunistă”. Acest document a fost conceput înainte de alegeri pentru a prezenta Occidentului direcția de transformare a țării. Petre Roman a menționat că acest proiect de reformă a fost foarte bine primit de partenerii externi, oferind o imagine clară a măsurilor concrete pe care statul român intenționa să le implementeze.
Evenimentele din 1991 s-au încadrat într-un context de transformări radicale la nivelul întregului bloc estic, marcat de colapsul structurilor sovietice. Această perioadă de tranziție a fost caracterizată de tensiuni constante între forțele reformatoare și elementele conservatoare care încercau să mențină controlul prin metode de presiune politică și intervenții ale serviciilor de informații, influențând direct stabilitatea guvernelor din regiune.