Președintele american George W. Bush a efectuat o vizită oficială la București în data de 23 noiembrie 2002, un eveniment cu o încărcătură simbolică majoră pentru relațiile bilaterale. Această deplasare a avut loc la doar două zile după summitul NATO de la Praga, unde România a fost invitată oficial să înceapă negocierile de aderare la Alianța Nord-Atlantică. Vizita a servit drept confirmare publică a sprijinului Washingtonului pentru eforturile de integrare euroatlantică ale României.
În cadrul programului oficial, George W. Bush s-a întâlnit cu președintele Ion Iliescu și cu premierul Adrian Năstase. La Palatul Cotroceni, liderul american a primit distincția Steaua României, cea mai înaltă onorare a statului român. Delegația americană a fost formată și de secretarul de stat Collin Powell și de consilierul prezidențial Condolezza Rice, în timp ce președintele a fost însoțit de soția sa, Laura Bush.
Un moment central al vizitei a fost discursul susținut de George W. Bush în Piața Revoluției, unde a reiterat prietenia dintre cele două țări. Președintele american a declarat că invitația de a adera la NATO reprezintă un vot de încredere în munca de reformă politică, economică și militară a României. Bush a subliniat că, în cazul oricărui pericol care ar putea amenința România, Statele Unite ale Americii și NATO vor fi alături de această țară.
Reacțiile liderilor politici români au fost diverse, reflectând importanța evenimentului pentru contextul intern. Premierul Adrian Năstase a declarat că vizita a reprezentat un moment de recunoaștere a eforturilor depuse în ultimii doi ani. Totodată, Traian Băsescu a remarcat gestul președintelui american de a sta în ploaie, fără umbrelă, alături de cetățenii din Piața Revoluției, considerând acest comportament un gest extraordinar în fața publicului.
Procesul de extindere a NATO, care a inclus România, a fost precedat de discuții intense la nivelul administrației americane și al oficialilor europeni. În mai 2002, s-au lansat informații privind posibilitatea ca Alianța să invite șapte state, incluzând Bulgaria și România, în loc de cele cinci state prevăzute inițial. Decizia finală de la Praga a stabilit că negocierile de aderare trebuiau să înceapă imediat, cu scopul ratificării procesului până la summitul NATO din mai 2004.
Anul 2002 a reprezentat o perioadă de consolidare a două direcții strategice pentru România: integrarea în NATO și apropierea de Uniunea Europeană. În același timp, perspectiva aderării la UE în 2007 devenea un obiectiv oficial, fiind propus un „ghid de acțiune” pentru România și Bulgaria în cadrul summitului de la Copenhaga. Această dublă direcție a marcat un punct de cotitură în parcursul post-comunist al țării către structurile occidentale.