România a reușit să obțină rezultate semnificative pe plan extern în ultimii trei ani, în ciuda unei perioade marcate de schimbări frecvente la nivelul guvernelor și al ministerelor. În acest interval, țara a reușit să scape de MCV, a obținut accesul în Schengen și s-a apropiat de aderarea la OCDE. Un alt succes major constă în obținerea a 16,68 miliarde de euro prin SAFE, într-un context în care stabilitatea instituțională a fost pusă la încercare.
Anul 2026 evidențiază un contrast accentuat între performanța strategică și haosul politic, fiind marcat de 169 de zile de guvern interimar. În acest timp, s-a înregistrat un contract de lobby la Washington de peste 500.000 de dolari pe lună, în timp ce președintele a căutat influență prin editoriale în presa conservatoare americană. Deși președintele și ministrul de Externe s-au concentrat pe relația cu SUA, politica externă a continuat să avanseze prin alte mecanisme.
Succesul în dosarul Schengen nu a fost rezultatul îndeplinirii unor criterii tehnice, ci al găsirii unei formule acceptabile pentru elitele politice austriace. În acest proces, rolul serviciilor de informații, precum SIE, a fost crucial, oferind informații care au depășit capacitățile diplomației oficiale. Cooperarea cu parteneri precum Israel a fost confirmată de ambasadorul Reuven Azar, subliniind importanța schimbului de informații în zonele disputate precum Marea Neagră sau Balcanii.
Eficiența Serviciului de Informații Externe al României a fost recunoscută și la nivel internațional, acesta ocupând locul 11 într-un clasament realizat de revista franceză L’Express. Analiza, bazată pe voturile unor experți și foști șefi de servicii precum Yossi Cohen, arată că România beneficia de recunoaștere înaltă în mediile de intelligence. Un fost șef de stație CIA și un fost director polonez au poziționat România pe locul 4, respectiv locul 3, în evaluările lor individuale.
Există însă o diferență de abordare între succesul obținut la Bruxelles și dificultățile întâmpinate la Washington, unde s-a mizat pe accesul direct la decidenți. În timp ce la Bruxelles au lucrat profesioniștii, la Washington s-au folosit canale de lobby și eforturi de convingere personală, precum întâlnirile cu Kimberly Guilfoyle. Această strategie a fost marcată de eforturi de promovare în presa americană, însă a dus la retragerea desemnării pentru Visa Waiver și la renunțarea Pentagonului la rotația brigăzii de la Kogălniceanu.
Evoluția politică a României este marcată de o separare între elita de stat, care asigură continuitatea strategică, și elita politică, care este subiectul schimbărilor frecvente. Această structură permite instituțiilor să funcționeze și să obțină rezultate, chiar și atunci când decidenții politici nu reușesc să mențină o stabilitate administrativă de durată. Capacitatea de a menține canalele de comunicare și de a furniza informații relevante rămâne un pilon esențial pentru influența țării.