Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a lansat miercuri o propunere care a generat o controversă diplomatică majoră în cadrul Uniunii Europene. În timpul discursului despre Starea Uniunii, ea a propus transformarea Canadei în primul „membru asociat” al UE, adresându-se direct premierului canadian Mark Carney. Această inițiativă a fost primită cu aplauze de europarlamentari, însă a surprins guvernele statelor membre, care nu au fost consultate prealabil asupra acestui nou statut.
Diplomații europeni au reacționat cu scepticism, unii calificând lipsa de consultare drept o strategie „periculoasă” și „neînțeleaptă”. Un diplomat a subliniat că evenimentul a fost marcat de o „secretomanie” nejustificată, deoarece textul discursului primit în avans de guverne nu conținea mențiunea despre statutul de membru asociat. Mai mult, nimeni nu pare să aibă o definiție clară despre ce ar însemna acest statut, deoarece nu există o bază juridică în tratatele actuale pentru o astfel de calitate de membru.
Contextul geopolitic a împins Canada să exploreze aprofundarea legăturilor cu Europa, în special în contextul amenințărilor lui Donald Trump privind relația cu Washingtonul. Canada depinde de aproximativ 70% din exporturile sale de la SUA, motiv pentru care Ottawa caută o „alianță unică” cu UE. Totuși, oficialii canadieni par să tempereze entuziasmul, precum Jonathan Wilkinson, care a declarat că nu au ajuns încă la acest statut, concentrându-se pe obținerea de rezultate concrete.
Din punct de vedere juridic, un astfel de model ar necesita o modificare a tratatelor UE, conform europarlamentarului german René Repasi. Lipsa de claritate este evidentă și în cadrul Comisiei, unde un funcționar a declarat că echipa sa nu a fost implicată în discuții. Un alt oficial a menționat că, dacă s-ar implementa, modelul ar putea fi unul similar cu Spațiul Economic European, dar fără drepturi politice sau liberă circulație, concentrându-se pe comerț, apărare și tehnologie.
Propunerea a ridicat întrebări despre posibilitatea ca Marea Britanie să solicite un acord similar, însă oficialii UE au exclus această posibilitate, subliniind că modelul este destinat țărilor care nu se află în Europa. În acest sens, Canada ar putea fi urmată de alte țări precum Australia, Noua Zeelandă, Singapore sau Japonia. Totodată, Germania a adoptat un ton prudent, purtătorul de cuvânt Stefan Kornelius menționând că este necesară o gândire mai atentă la această denumire.
În prezent, dificultățile de ratificare rămân un obstacol major, deoarece 10 țări din UE nu au ratificat încă acordul de liber-schimb CETA. O eventuală schimbare a statutului ar implica o cooperare extinsă în domenii precum inteligența artificială și știința de înaltă tehnologie, dar fără drept de vot în instituțiile centrale. În acest moment, evenimentul rămâne o strategie de imagine, fără o bază juridică stabilită în tratatele europene.