O serie de reuniuni planificate în Polonia, coordonate de șeful departamentului pentru politici al Pentagonului, Elbridge Colby, vizează discutarea viitorului NATO sub formă de grup de lucru. Această inițiativă a generat nemulțumiri în rândul unor parteneri strategici, deoarece mulți dintre aliații excluși sunt contribuabili majori la bugetul de apărare al organizației. Diplomații unor țări care nu au primit invitație se întreabă dacă aceste acțiuni pot fragmenta alianța în contextul agresiunii ruse și al epuizării stocurilor de armament.
Printre statele care nu au fost invitate la această adunare se numără Regatul Unit, Franța și țările baltice, entități care joacă roluri esențiale în cadrul NATO. Un oficial dintr-o țară aliată exclusă a declarat că aceștia încearcă să înțeleagă criteriile și scopul acestor întâlniri, însă informațiile comunicate sunt insuficiente. În acest moment, Casa Albă nu a oferit comentarii, iar Pentagonul a refuzat să ofere explicații oficiale privind selecția participanților la aceste discuții.
Administrația condusă de Donald Trump a criticat constant NATO, invocând refuzul unor membri de a susține războiul împotriva Iranului sau eșecul de a cheltui 5% din PIB pentru apărare. Trump a declarat pe Truth Social că protejează aceste țări fără ca ele să facă nimic pentru SUA în momentele de nevoie. Secretarul apărării, Pete Hegseth, a adoptat o viziune similară, încurajând „aliații model” și avertizând că cei care nu susțin interesele SUA vor suferi consecințe.
Inițiativa este cunoscută sub numele de „Grupul de la Bergen”, după prima întâlnire organizată de Elbridge Colby în Norvegia. Membrii actuali ai acestui grup restrâns includ Norvegia, Suedia, Finlanda, Polonia, Germania și Țările de Jos. Un diplomat din cadrul acestui grup susține că scopul nu este ruperea alianței, ci crearea unor idei care să servească întregului NATO. Totuși, există frustrare deoarece mulți aliați excluși au atins deja obiectivele de cheltuieli cerute.
Se pare că Statele Unite ar putea include Danemarca în acest grup în viitor, ca urmare a unui acord privind extinderea prezenței militare americane în Groenlanda. Elbridge Colby a susținut că această abordare va crea un NATO mai puternic și mai durabil, oferind Europei o capacitate militară sporită. Totuși, unii diplomați avertizează că încercarea de a împărți alianța în categorii de „buni” și „răi” reprezintă un pericol pentru securitatea SUA și o problemă existențială pentru Europa.
Deciziile privind structura de apărare a NATO reflectă tensiunile dintre necesitatea de a asigura o unitate de comandă și presiunile politice de a impune standarde de cheltuieli stricte. În cadrul organizației, standardele de cheltuieli de apărare sunt monitorizate constant pentru a asigura capacitatea de răspuns în fața amenințărilor externe. Această dinamică între contribuția financiară și influența politică rămâne un punct central în relația dintre Washington și partenerii europeni.