Discuțiile dintre ambasadorii Uniunii Europene privind acordarea Canadei unui statut de membru asociat au generat blocaje diplomatice semnificative. Luni, în cadrul reuniunilor oficiale, statele membre nu au reușit să ajungă la un acord privind formularea declarației finale. Din acest motiv, marți s-a încercat aplicarea procedurii tăcerii, un mecanism prin care textul urma să fie adoptat automat, fără vot sau reuniuni formale, dacă nicio țară nu își exprima opoziția până la prânz.
Procedura de adoptare automată a fost însă întreruptă înainte de termenul limită de către cel puțin patru state membre. Germania este printre acestea, solicitând eliminarea completă a termenului de membru asociat din textul propus. Această poziție a forțat reluarea negocierilor, subiectul urmând să fie rediscutat miercuri în cadrul unei noi reuniuni a ambasadorilor UE, cu doar o zi înainte de începerea summitului dintre Uniunea Europeană și Canada.
Propunerea de a crea acest statut a fost lansată de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, în cadrul discursului privind Starea Uniunii. Canada ar urma să fie primul stat căruia i s-ar deschide această posibilitate, însă diplomații europeni au criticat faptul că Ursula von der Leyen nu s-a consultat cu capitalele europene înainte de a lansa această inițiativă. Statutul de membru asociat nu reprezintă o aderare clasică la UE și nu oferă acces automat la toate drepturile unui stat membru.
Premierul canadian Mark Carney a salutat propunerea făcută de Ursula von der Leyen, descriind contextul internațional actual ca fiind o ruptură geopolitică. El a avertizat că integrarea economică, tehnologia, sistemele financiare și lanțurile de aprovizionare sunt utilizate tot mai frecvent ca instrumente de presiune între state. Summitul UE-Canada, care include președința Comisiei Europene, pe António Costa și pe Kaja Kallas, va avea loc joi și vineri la Montreal, vizând cooperarea în domenii precum comerțul, energia, educația și Arctica.
În prezent, Uniunea Europeană nu dispune de un statut standard de membru asociat în tratatele sale care să fie comparabil cu statutul celor 27 de state membre. Această lipsă de cadru juridic preexistent explică complexitatea negocierilor actuale, deoarece orice formă nouă de integrarea partenerilor externi necesită un consens larg între toate capitalele europene pentru a evita precedente care ar putea destabiliza structura actuală a blocului.
Contextul geopolitic actual pune presiune pe instituțiile europene să definească clar relațiile cu partenerii strategici din afara blocului. Deciziile privind statutul de asociere pot influența direct securitatea aprovizionării și stabilitatea economică, într-o perioadă în care relațiile dintre statele globale sunt marcate de o competiție intensă pentru controlul resurselor și al tehnologiilor critice.