Fostul ministru al Afacerilor Externe, Adrian Severin, a oferit detalii despre dificultățile diplomatice întâmpinate în anii '90 în cadrul negocierilor pentru semnarea tratatelor bilaterale cu Ungaria și Ucraina. În cadrul unei discuții la DCNews, demnitarul a subliniat că principalele obstacole au fost legate de prevederile referitoare la statutul special al minorităților. Aceste negocieri au implicat interpretări divergente ale unor instrumente juridice internaționale, afectând procesul de stabilire a raporturilor frontaliere.
Adrian Severin a explicat faptul că România a refuzat includerea unor referințe specifice în tratatul cu Ucraina, deoarece clauzele privind raporturile frontaliere nu puteau diferi de cele deja stabilite în tratatul semnat anterior cu Ungaria. Această constrângere diplomatică a creat o situație complexă, în care țări diferite dădeau interpretări proprii unor instrumente juridice internaționale. Punctul central de conflict a fost reprezentat de modul în care trebuiau abordate drepturile minorităților în aceste acorduri de frontieră.
Disputa a vizat în mod direct Recomandarea 1201 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, un document care prevedea drepturi colective pentru minorități. România a adoptat o poziție fermă împotriva acestor prevederi, refuzând să accepte formulările care lăsau loc unor interpretări care ar fi putut duce la autonomie teritorială pe criterii etnice. Pentru a rezolva această problemă, autoritățile române au acționat prin canale oficiale pentru a clarifica natura acestui document.
În acest context, România a formulat o rezoluție adresată Consiliului Europei, solicitând intervenția Comisiei de la Veneția. Obiectivul principal a fost obținerea unei interpretări oficiale care să excludă acordarea drepturilor colective și să respingă insistențele privind autonomia teritorială bazată pe etnie. Adrian Severin a menționat că abia după ce Comisia de la Veneția a oferit această interpretare specifică, s-a putut finaliza și semna tratatul cu Ungaria, după ce anterior procesul a fost blocat.
După rezolvarea acestui blocaj juridic prin interpretarea Comisiei de la Veneția, procesul de negociere pentru tratatul cu Ucraina a devenit mult mai fluid. Adrian Severin a descris situația post-interpretare ca fiind una în care tratatul cu Ucraina a devenit „aproape complet deschis”. Această evoluție a permis finalizarea acordurilor necesare pentru stabilirea relațiilor bilaterale într-un cadru juridic acceptat de partea română, după o perioadă de intensă presiune diplomatică.
Negocierile pentru tratatele de frontieră și gestionarea statutului minorităților au reprezentat elemente critice în procesul de integrare a României în structurile europene după perioada de tranziție. Aceste procese diplomatice au vizat nu doar stabilirea limitelor teritoriale, ci și alinierea legislației naționale la standardele de protecție a drepturilor omului cerute de organizațiile internaționale, evitând în același timp riscurile de fragmentare teritorială prin revendicări etnice.