Prezența președintelui României la întâlnirile de nivel înalt este o necesitate pentru orice stat, consideră Aurelian Mohan, politolog la Columbia University din New York. Specialistul a analizat activitatea lui Nicușor Dan în cadrul Organizației Națiunilor Unite, identificând o strategie de diplomație de nișă. Această abordare este specifică puterilor mici și mijlocii, precum România, care aleg să se concentreze pe elemente limitate de agendă din cauza resurselor disponibile.
Vizita lui Nicușor Dan a urmărit mai multe obiective strategice, de la realinierea parteneriatelor cu SUA la negocieri de natură economică. Un punct central al demersului a fost susținerea candidaturii lui Dacian Cioloș pentru funcția de Secretar General al Organizației Internaționale a Francofoniei. Aurelian Mohan subliniază că aceste acțiuni nu sunt izolate, ci fac parte dintr-o strategie de consolidare a poziției țării pe scena internațională.
Succesul în cadrul Organizației Internaționale a Francofoniei ar putea facilita o candidatură viitoare a României pentru un loc de membru nepermanent în Consiliul de Securitate al ONU în anul 2029. Politologul a observat că decizia de a nu candida în 2027 a lăsat Slovacia ca singură opțiune, sugerând că România ar putea dezvolta o importanță medie în timp. Această viziune de termen lung conectează candidaturile actuale de funcții internaționale cu obiectivele de securitate globală.
În ceea ce privește securitatea regională, expertul consideră că România ar trebui să adopte o abordare mai ambițioasă, similară cu modelul Finlandei și al președintelui Alexander Stubb. În prezent, implicarea României este descrisă ca fiind limitată ca amploare, deși pare adaptată strategiei pe termen lung a președintelui Nicușor Dan. O creștere a prezenței ar putea fi realizată prin sporirea numărului de experți, polițiști și militari trimiși în misiunile de menținere a păcii.
Contribuția actuală a României la misiunile de menținere a păcii este redusă, având doar 30 de experți implicați. Aurelian Mohan a comparat această cifră cu situația de la sfârșitul anului 1990, când țara trimitea anual 700 de persoane în astfel de misiuni. Consolidarea acestor contribuții și creșterea fondurilor pentru ajutorul umanitar internațional ar putea ajuta România să își dezvolte soft power-ul și să nu mai rateze oportunități de candidatură la funcții de importanță majoră.
Rolul organizațiilor internaționale în menținerea stabilității globale rămâne un pilon central al arhitecturii de securitate, influențând direct capacitatea de influență a statelor membre. Participarea activă la misiunile ONU și susținerea candidaturilor pentru funcții de conducere în organizații precum Francofonia sunt instrumente esențiale pentru creșterea prestigiului diplomatic al României în cadrul comunității internaționale.