Administrația Prezidențială a României a încheiat, în luna mai 2026, un contract de consultanță strategică și lobby cu firma americană de avocatură Eversheds Sutherland (US) LLP. Valoarea contractului atinge un plafon maximal de 3,39 milioane de dolari, conform documentelor depuse la Departamentul de Justiție al Statelor Unite. Aceste acte au fost înregistrate în temeiul legii FARA (Foreign Agents Registration Act), oferind detalii despre modul în care au fost direcționate fondurile către consultanți apropiați ai lui Donald Trump.
Documentația oficială arată că înțelegerea a fost semnată pe 21 mai 2026 între biroul din Chicago al firmei Eversheds Sutherland și Administrația Prezidențială. Reprezentantul firmei americane a fost avocatul partener Theodore H. Cominos Jr., în timp ce din partea instituției românești, contractul a fost semnat de consilierul prezidențial și ordonatorul de credite Andreea-Mihaela Miu. Acordul a fost stabilit pentru o durată de șase luni, implicând un buget lunar de aproximativ 565.000 de dolari.
Procedura de achiziție a fost realizată prin sistemul de atribuire fără anunț prealău, utilizând cadrul excepțional aplicabil domeniului apărării și securității. Administrația Prezidențială a justificat această metodă prin invocarea unei evaluări de oportunitate și necesitate, derivată dintr-o hotărâre a CSAT. De asemenea, instituția a invocat o situație de criză pentru a motiva decizia de a clasifica documentele contractuale drept secret de stat în România, deși în SUA jurnalele de activitate sunt publice.
Termenii contractului includ prevederi specifice precum arbitrajul internațional confidențial sub regulile JAMS și scutirea plăților de rețineri fiscale în România. Un aspect tehnologic menționat în documente este posibilitatea utilizării inteligenței artificiale generative pentru redactarea analizelor strategice solicitate. Contractul prevede, de asemenea, o clauză de renunțare anticipată la conflictele de interese, permițând firmei americane să servească și alți clienți, cu condiția ca disputele să nu vizeze același mandat.
În cadrul proceselor de achiziție publică din România, utilizarea excepțiilor pentru securitate și apărare permite instituțiilor să evite licitațiile deschise. Această practică este adesea asociată cu necesitatea protejării intereselor naționale în perioade de instabilitate, însă implică și o limitare a transparenței pentru cetățenii care monitorizează utilizarea fondurilor publice. În cazul actual, discrepanța dintre transparența din Washington și secretizarea din București subliniază diferențele de reglementare între cele două administrații.
Această gestionare a contractelor de consultanță strategică intervine într-un context în care reformele statului sunt adesea îngreunate de rezistența sistemului și de dificultatea de a schimba obiceiuri instituționale înrădăcinate.